FC Arges cucereste al doilea titlu de campioana

   Campionatul 1978-1979 a început sub semnul unei bune pregătiri şi al dorinţei de a fructifica maturizarea lotului de jucători tineri, majoritatea crescuţi la Piteşti. Sub conducerea aceluiaşi antrenor, Florin Halagian, ajutat de Leonte lanovschi (Tănase Dima s-a transferat la Dinamo Bucureşti) şi de Constantin Oţet, transferat cu câteva zile înainte de începerea campionatului.
Obiectivul propus de conducerea clubului era ocuparea unuia din locurile 1-5 şi acumularea a cel puţin 18 puncte în turul campio­natului. FC Argeş începe campionatul în forţă, câştigând două jocuri cu Chimia Rm. Vâlcea şi "Poli" Iaşi, şi se instalează în plutonul fruntaş. De-abia în etapa a Vl-a înregistrează prima înfrângere, 0-1, la Tg. Mureş, cu A.S.A. în continuare, ocupă locurile 2-4, fără să mai coboare. Jucătorii sunt supuşi la eforturi duble, majoritatea făcând parte şi din echipa olimpică a României, care reuşea, după mulţi ani, să învingă reprezentativa Ungariei la Piteşti. La sfârşitul turului, FC Argeş se situa pe prima poziţie în clasament, remarcându-se prin coeziune, respect faţă de coechipieri şi de sarcinile de joc încredinţate. Un nou jucător a debutat cu succes în echipa piteşteană, Moiceanu, care, în scurt timp, a devenit pentru coechipieri şi adversari arma secretă.In ultima etapă a turului, la Piteşti, piteştenii au câştigat in extremis partida cu Dinamo (scor 1-0) şi FC Argeş a devenit campioana turului cu 10 meciuri câştigate, o remiză şi 6 înfrângeri, 25 de goluri înscrise şi 17 primite, totalizând 21 de puncte, mai mult cu trei decât se propusese la începutul campionatului.
 
Cunoscutul ziarist sportiv Laurenţiu Dumitrescu scria în Sportul: ...a fost şi în toamna lui 78 echipa lui Dobrin; echipa acelui fotbalist de mare talent, care poartă de mai bine de 15 ani tricoul cu numărul 10, jucătorul capabil - şi la 31 de ani - să decidă orice meci din campionatul nostru (exemple mărturii: partidele cu F.C. Baia Mare, pe teren propriu, şi cu Steaua, în deplasare), să marcheze goluri de o mare spectaculozitate. Când Dobrin a absentat, a intervenit Iovănescu, mijlocaşul ofensiv care a avut un sezon de excepţie, poate cel mai bun al carierei sale. El şi-a asumat şi rolul de puncheur atunci când vârful Radu II a fost accidentat. Dar a fost şi turul lui Stancu, devenit, la numai 22 de ani, liderul matur al apărării, care îmbina experienţa lui Ivan II cu forţa lui Cârstea şi ambiţia lui Mihai Zamfir. O surpriză plăcută a constiruit-o însă Viorel Moiceanu, care, din debutant, a devenit arma secretă a piteştenilor, acţionând cu o eficienţă maximă.
     Severul antrenor, Florin Halagian a fost cel care a deschis larg porţile promovării tinerilor jucători, învăţându-i cum sâ-şi ia zborul spre consacrare. Copiii de acum câţiva ani au devenit jucători maturi, dar Halagian, ştiind că pot mai mult decât au demonstrat în tur, le-a acordat note destul de severe pentru evoluţiile lor: Speriatu 7, Cristian 6, M. Zamfir 7, Stancu 8, Cârstea 7, Ivan U 7, Bărbulescu 7, Iovănescu 8, Chivescu 6, Toma II 6+, Doru Nicolae 7, Dobrin 7+, Radu II 6+, Moiceanu 6+. Faţă de anul trecut, potenţialul echipei s-a mărit cu 15 la sută. Şi dacă vom reuşi în retur o evoluţie fără oscilaţiile din prima parte a întrecerii, n-arfi imposibil să se menţină locul şi după etapa a 34-a, spunea Florin Halagian. Victoria echipei FCArgeş în tur n-a surprins dacă avem în vedere faptul că, de câteva stagiuni, formaţia piteşteană joacă un rol de frunte în lupta pentru titlu. Finalul partidei cu Dinamo de la Piteşti a fost tensionat, golul marcat de Moiceanu în minutul 85 fiind contestat de dinamovişti, dar validat de arbitru, după ce, cu câteva minute în urmă, anulase gazdelor un gol marcat de Dobrin, pe motiv de ofsaid. Acest final anunţa parcă furtunosul final de campionat, cu meciul care avea să se dispute la Bucureşti, Dinamo - FC Argeş. In acest tur de campionat, FC Argeş a folosit numai 16 jucători, cele mai mari note acordate de Sportul aparţinând următorilor: Dobrin-7,41, Stancu-7,04, Iovănescu-7,13, Radu II-7, Cristian-7,71. Pregătirile de iarnă s-au desfăşurat la Poiana Braşov, în cadrul lotului olimpic (din care nu mai puţin de 9 jucători piteşteni făceau parte), sub conducerea lui Florin Halagian, în acelaşi timp şi antrenor al lotului olimpic al României.
   In retur, FC Argeş rezistă dublului efort (preliminariile olimpice şi campionatul României) şi se menţine pe locurile 1-2 în clasament. Din etapa 31, deci cu trei etape înaintea finalului, revine pe primul loc şi nu-l mai părăseşte. Urmează meciurile cu Steaua (1-0 la Bucureşti) şi cu Olimpia Satu Mare (4-0 la Piteşti), FC Argeş aflându-se pe primul loc înaintea ultimului meci cu Dinamo în Capitală. Avea 43 de puncte şi un golaveraj de +24 goluri, iar Dinamo se afla pe locul al doilea, cu 41 de puncte, golaveraj +44. Aşadar, o victorie dinamovistă la orice scor îi aduce acesteia titlul de campioană. Dinamo avea nevoie neapărat de victorie, Argeşul având două şanse: egalul sau victoria.
    Iată ce declarau adversarii înaintea acestei partide.
Ion Barbu (preşedintele clubului argeşean, fost mare jucător): Meciul este foarte greu. Şi nu numai pentru noi, care trebuie să evităm înfrângerea, ci şi pentru dinamovişti, care sunt siliţi să câştige.Deci, întâlnirea este deschisă oricărui rezultat...Suntem satisfăcuţi că din nou, ca şi în ediţia trecută, asaltăm titlul, ceea ce atestă poten­ţialul echipei. Vara precedentă l-am pierdut la golaveraj, sperăm că acum nu diferenţa de goluri va decide campioana. Dorim ca partida sa fie disputată într-o notă de sportivitate şi bine arbitrată, de un cavaler al fluierului recunoscut pentru obiectivitatea sa....
Dudu Georgescu, atacantul central al dinamoviştilor, declara: încep prin a adresa felicitări lui Radu II pentru câştigarea titlului de golgeter în actuala ediţie. Despre meci aş vrea să pot spune la finele lui că a fost frumos, în ciuda mizei ce-şi va pune amprenta pe Confruntare. Noi, dinamoviştii, aşteptăm să ne revanşăm pentru acel 0-1 din toamnă şi vrem să câştigăm pentru a demonstra că Dinamo  este cea mai bună echipă.
Acest meci era un duel şi între Dobrin şi Dinu. Cu două zile înaintea marelui derby, Cornel Dinu declara: Aş vrea să-i transmit lui Dobrin că alături de Dumitrache rămâne cel mai mare talent născut în ultimii 20 de ani în fotbalul nostru, talent pe care, din păcate, prin raţiunile oamenilor săi, fotbalul românesc n-a putut să-l valorifice la maximum. Am totuşi senzaţia că, din punct de vedere pur tehnic, chiar şi în actuala distribuţie avem o forţă de joc mult mai mare ca FC Argeş.
Dobrin considera că argumentul nostru cel mai important ar fi constanţa mai mare decât a dinamoviştilor, ei revenind puternic abia în returul campionatului, în plus, ar mai fi tinereţea formaţiei noastre şi omogenitatea garniturii, cred eu, mai accentuată decât a lui Dinamo.
La 24 iunie 1979, în faţa a 20.000 de spectatori, pe stadionul Dinamo din Capitală, FC Argeş învingea, după un meci de infarct, cu scorul de 4-3, prin golurile marcate de: Radu II (min. 11 şi 24), Doru Nicolae ( min. 69) şi Dobrin (min. 90), respectiv, Dragnea (min. 5) şi Dudu Georgescu (min. 76, din penalty, şi min. 89).
După meci, în Sportul, cunoscutul şi regretatul gazetar sportiv loan Chirilă scria: Finala campionatului, aşteptată cu un interes extraordinar, care a împuţinat masiv numărul spectatorilor pe toate celelalte terenuri, s-a încheiat cu victoria meritată a piteştenilor, după un joc de mare tensiune, în care setea de victorie a dinamoviştilor a primit un veto din partea lui Dobrin, care a oferit tribunelor şi telespectatorilor al nu mai ştiu câtelea meci al vieţii sale, el fiind jucătorul care a dominat din toate punctele de vedere terenul.
   Meciul a început prin dominarea dinamoviştilor, care au înscris repede, prin Dragnea, cu capul la lovitura de colţ executată de Ţălnar. în minutul 11, Dobrin i-a trimis în adâncime lui Radu II, după ce ieşise din mijlocul a trei adversari, şi acesta preia şi aleargă cu mingea, egalând. Dinamoviştii sunt dezorientaţi şi Doru Toma şutează în bară, de unde Radu II o împinge de pe linia porţii în gol. Piteştenii sunt periculoşi pe contraatac, dar M. Zamfir salvează in extremis un şut al lui Vrânceanu. După pauză, Dudu Georgescu şutează în bară (min. 61), iar Augustin reia alături de poartă, în min. 69, Dobrin se lansează într-o cursă nebună, trece de mai mulţi adversari, înmărmuriţi de slalomul acestuia, pasează pe dreapta la Doru Nicolae, care marchează: 1-3. Apoi, Dudu Georgescu transformă un penalty, la un fault asupra lui Ion Moldovan, şi egalează, dar, în ultimul minut, Dobrin şutează la rădăcina barei consfinţind o victorie meritată a Argeşului. Au evoluat:
FC Argeş: Cristian 8, M. Zamfir 7, Cârstea 7, Stancu 7, Ivan II 6, D. Toma 7, Iovănescu 6 (min. 78, Bărbulescu), Chivescu 6, Doru Nicolae 8, Radu II 9, Dobrin 10.
Dinamo: Anuţei 5, Ion Marin 6, Sătmăreanu II 6, Dinu 6, Lucuţă 6, Augustin 6, Dragnea 7 (Ţevi 6), Custov 6, Ţălnar 6, Dudu Georgescu 7, Vrânceanu 6 (Ion Moldovan 6).
Au arbitrat: Otto Anderco (Satu Mare) 7, la linie T. Balanovici (Iaşi) şi V. Tătar (Hunedoara). Notele au fost acordate de redactorul Sportul, Ioan Chirilă.
    A fost un adevărat derby al campionatului, un meci mai rar întâlnit pe stadioanele noastre, un joc în care FC Argeş s-a dăruit exemplar, apărându-şi şansele cu ardoare, cinste şi demnitate. Meciul a putut fi urmărit şi pe micile ecrane, consacrând echipa F.C. Argeş, care şi-a câştigat multă simpatie în toată ţara şi chiar peste hotare.
Lotul campionilor a fost următorul: Gh. Cristian şi A. Speriaţii (portari), M. Zamfir, C. Stancu, C. Cârstea, P. Ivan II, S. Moisescu, D. Ionaşcu, Ilie Bărbulescu (fundaşi), Doru Toma II, S. Iovănescu, Gh. Chivescu, M. Iatan (mijlocaşi), Doru Nicolae, M. Radu II, N. Dobrin, Viorel Turcu, Viorel Moiceanu, M. Roşu, Ralea şi Radu III (atacanţi).
Iată şi câteva declaraţii ale martorilor oculari prezenţi la ultimul meci al campionatului:
Marius Popescu (ziarist): Ei bine, ieri Argeşul nostru a evoluat cel puţin la fel de bine ca Barcelona, iar Dobrin nu a fost cu nimic mai prejos lui Asensi, opinia noastră fiind că piteşteanul a făcut ieri un joc care va rămâne înscris cu litere mari în istoria fotbalului nostru.
Valeriu Mironescu (ziarist): Argeşenii mai câştigaseră o dată titlul de campioni în ediţia 1971-1972. Atunci ne vizitase la redacţie întregul lot piteştean în frunte cu antrenorul Florin Halagian şi Dobrin. Spuneau cu multă convingere că vor repeta performanţa. Iată că s-au ţinut de cuvânt după ce anul trecut pierduseră trofeul în faţa Stelei la... golaveraj. Acum sunt campioni autoritari, la patru puncte distanţă, prin meritele aceluiaşi antrenor perseverent, prin meritele unei formaţii omogene şi mai constantă decât altele, în realitate, prin strălucirea unuia dintre cei mai mari jucători pe care i-a avut vreodată fotbalul nostru... Dobrin. Dinamo şi F C Argeş au jucat o partidă de excepţie, cum rar produce competiţia noastră.
Traian Ulmeanu (ziarist): Este victoria unui club care în ultimii ani, ne place s-o subliniem, s-a aplecat mai puţin peste gardul curţii altora şi şi-a crescut cu grijă schimbul de mâine.
Cornel Dinu (Dinamo): Cred, acum, după acest final de campionat, că victoria Argeşului este dreaptă. Munca mult mai adevărată din Valea Argeşului a restabilit adevărul. Acel adevăr ce se numeşte dreptate şi care trebuie să ridice orice frunte, chiar şi atunci când pierde. Niciodată n-am dorit un titlu mai mult ca pe acesta, dar chiar dacă sufăr, simt că n-ar fi fost drept.
Florin Halagian (antrenor FC Argeş): Echipa a făcut un meci de mare spectacol, a fost foarte unită şi a avut oamenii care-i trebuiau în zi foarte bună. Pot spune că avem la Piteşti o echipă cu un stil de joc propriu, destul de clar, având la bază - şi asta este important -mijloacele fotbalului modern. Este rezultatul unei munci de cinci ani de zile.
Nicolae Dobrin: La 3-3, prelungirea aia cred că mi-a scos peri albi, dar m-a şi înfuriat, îmi amintesc doar că am cerut mingea şi am căutat cel mai scurt drum spre poarta dinamovistă. Simţeam că trebuie să marc un gol, pentru a-i linişti pe băieţi şi pentru a mă linişti eu însumi.
    Vasile Căbulea (ziarist la Scânteia Tineretului): Au câştigat -aşa cum se cerea de toată lumea şi cum e normal - cei mai buni. Aceştia au fost jucătorii argeşeni care au între ei pe acel zeu al fotbalului numit Dobrin, echipa care a demonstrat o bună constanţă valorică şi de forma sportivă de-a lungul întregului campionat.
Horia Alexandrescu (ziarist): Meciul Dinamo-FC Argeş a fost  probabil cel mai spectaculos derby al fotbalului nostru din ultimii ani, reuşind să salveze, măcar prin aparenţă, nivelul valoric al întregului campionat... Iată deci că ultimul gol al campionatului - încă un răspuns dat de fachirul din Trivale unor "specialişti" ai federaţiei care ne-au văduvit de aportul său - a fost înscris de Dobrin. Aşa se încheie marele derby, care infirmă toate calculele hârtiei, răzbunând neşansa de anul trecut a piteştenilor, constanţa lor în acest campionat, jocul mai bun în acest ultim meci. După 7 ani, FC Argeş este din nou campioană a ţării, pe tricourile îmbrăcate de piteşteni scriind şi (sau mai ales !)... Dobrin!
Sebastian lovănescu (FC Argeş): Am condus aproape tot campionatul şi victoria noastră este rodul, în ultimă instanţă, al unei coeziuni sufleteşti, cum n-am avut-o niciodată.
Constantin Stancu (FC Argeş): In acest meci am ratat foarte puţin. De data aceasta, am fructificat aproape tot, pentru că ne-am mobilizat, am fost uniţi, gata să ne ajutăm. Radu II, de exemplu, a jucat excepţional. La o fază, un fault de joc m-a făcut să mă resimt. A venit la mine, în careu, şi mi-a zis: încearcă să te mişti, n-ai nici o vină, stau eu acum în locul tău.
    Gheorghe Cristian (FC Argeş): Intrasem fără trac, pentru că-i vedeam pe băieţi altfel. Ei mi-au inspirat încredere. Toate fazele la poarta mea le-am considerat obişnuite. Au părut deosebite, pentru că şi meciul a fost deosebit.
Constantin Cârstea (FC Argeş): Cea mai frumoasă realizare a carierei mele este această victorie pe care i-o atribui întregii echipe. Sclipirile lui Dobrin ne-au ajutat foarte mult. Nu l-am mai văzut jucând atât de exact de mult timp. Toţi colegii au avut momente bune, dar în acest meci, ca şi în întregul campionat, şansa noastră a fost că din echipă a ţâşnit de fiecare dată cineva .