Despre acea zi, ne relatează chiar Dobrin. Declaraţia lui este o reluare a celor spuse, în 1972, chiar la faţa locului. Păstrăm, de atunci, nişte însemnări pe care le-am făcut după ziarul spaniol "Marea'79630, de vineri 15 decembrie 1972 şi după revista spaniolă AS. Ambele relatau despre «EI XXV anniversario de la "Catedral" del futbol Europeo».

"Marca" îşi titra reportajul chiar cu "Dobrin, el mejor". Să-1 lăsăm pe Dobrin să-şi depene amintirile: "La jubileul Gento am fost invitat după meciul cu Real Madrid. Câştigaserăm primul nostru titlu de campioni. Santiago Bernabeu venise la Piteşti, făcând un gest mai rar în ultimul timp; se deplasa cu echipa.

La Madrid am plecat doar cu Puiu Rapaport. Am sosit acolo mai devreme decât ceilalţi străini invitaţi. Marţi, am fixat antrenamentul cu Realul, îl conducea Miguel Munoz. Era la ei obiceiul ca marţi să se facă un antrenament fizic cam tare. Altfel decât la noi! După puţin timp, i-am spus lui Sandu Vogi (un român care era la Real; toţi îl ştiam pe "nea Sandu") să-i comunice lui Munoz că aş vrea să fac alt fel de antrenament: ca la noi, individualizat. A fost de acord. în ziua jocului, stadionul era plin. Gento era iubit, în prima repriză, am jucat la Real, mijlocaş stânga. Extremă stângă era sărbătoritul. îi dădeam toate mingile. Aşa mă sfătuise şi nea Sandu. La urma-urmei, lumea venise pentru Gento, pentru spectacol şi mie îmi place mereu spectacolul, îmi ieşea totul: stopuri, pase scurte, pase lungi, lifturi. Ce mai, totul! Mă simţeam bine! Atmosfera era extraordinară. Publicul, simţeam, începea să mă considere mai aproape. Mă simpatiza din ce în ce mai mult îmi amintesc cum au scris ziarele a dpua zi: «Am venit să-1 vedem pe Eusebio şi 1-am văzut pe Dobrini». Mai fuseseră invitaţi ungurul Bene şi iugoslavul Geaici."

"'Şi, pentru că înţelegeţi în mare despre ce este vorba şi nu este nevoie de o traducere cuvânt cu cuvânt, să punem în ghilimele ce scria a doua zi ziaristul spaniol: "Dobrin, en efecto, no se limito a dej ar en buen lujar su nombre con acciones esporâdicas, sino que fue un laborioso peon y busco, sin importante la aparente oscuridad de un quehacer de simple brega, el ser efgicaz siempre. Y li logro. Su primer tiempo - la primera parte resulto la mejor, en su conjunto - fue magnifico."

A fost 2 - l pentru Real. Belenenses a redus scorul în minutul 79, prin Quaresma; Realul înscria în minutul 15, din 11 m, prin Gento şi în minutul 19, prin Pirri. Fazele fuseseră "făcute" din pasele lui Dobrin.

în prima repriză, Realul a folosit formula: Garcia Remon, Jose Juis, Benito, Verdugo, Pirri, Zocco, Bene, Eusebio, Santillana, DOBRIN, Gento.

într-a doua, Dobrin a fost trecut pe dreapta; Gento s-a retras, în aplauzele publicului. Continuă Dobrin: "Mi s-a propus să rămân. Mă aşteptam la propunere. Am avut o singură discuţie cu Bernabeu. Salariul era excepţional. Mă bucuram de multe condiţii, dar deveneam transfug, îmi spuneau că vor interveni (-nu va fi o problemă - şi-mi vor aduce şi familia. Mi se mai propusese să rămân şi-n Germania, şi-n Italia. Dănuţ, băiatul nostru, avea 5 ani. Eram legat de Piteşti. La club era bine; totul era clădit în jurul meu! N-am rămas şi acum n-am de ce să comentez."