| Kempes la Pitesti | |
|
In turul al doilea, F. C. Argeş avea să întâlnească pe F. C. Valencia. La spanioli juca Mărio Kempes, argentinianul care fusese declarat cel mai bun jucător al C. M., ediţia Argentina, câştigată chiar de sud-americani, în acea finală cu Olanda. Interesul pentru partidă era enorm, în echipa spaniolă mai evolua şi germanul Bonhof. Presa sportivă românească plusa: va fi un duel Dobrin- Kempes. A fost, într-adevăr, un duel teribil! Cei doi jucători, fotbalişti cu personalitate, impuneau echipelor lor totul: ritmul, mişcarea în teren, tactica de joc. Iar echipele aşteptau, vrăjite, totul de la ei. Fără să se simtă în deplasare, Valencia a început meciul cu aplomb. Domina. Exploata timiditatea alor noştri. Dar iată că unul dintre jucători îşi pune pecetea pe meci! Trecuseră vreo zece minute când arbitrul Homewood (Anglia) a dictat lovitură liberă indirectă (atenţie, indirectă!) spre poarta lui Manzanedo. Peste ani, la o emisiune pe care am realizat-o la "T.V. Alpha" Piteşti, cu Nicolae Dobrin, acesta a explicat pe larg trucul pe care 1-a folosit:  "Careul era plin. Spaniolii aveau la fiecare bară pe cineva. Manzanedo sărea de colo-colo. Mi-am zis să trag direct. ÎI lasă pe unul nervii şi cedează sau loveşte mingea pe cineva. Am intuit bine. Am ales colţul scurt. Am tras plasat. Mingea se ducea spre poartă, când Manzanedo a avut reflexul portarului: a atins mingea şi aceasta a intrat în poartă! S-a întâmplat cum am dorit: era gol! Stadionul era în delir. Striga de peste tot: « Dobrin, Dobrin, Dobrin ». Conduceam cu l - O şi nu peste mult timp, tot eu, din careu, după ce 1-am scos pe Bonhof, am ratat din 8 - 9m, doar cu Manzanedo în faţă. Nu-mi venea să cred că am trimis afară. Lovisem mingea tare, o trimisesem spre colţul liber, dar, când am şutat, eram uşor pe spate. Ghinionul nu s-a încheiat aici: la pauză, plecam la vestiare cu l - 1. Ne-am chinuit până în final. Nu voia mingea să intre în poartă. Chivescu, lovănescu şi Radu II au avut şi ei situaţii foarte bune de a marca. Norocul nostru cu Moiceanu. El n-a iertat. Intrat în locul lui Chivescu, pentru ultima jumătate de oră, a marcat prin minutul 80 şi ceva. Publicul ne-a încurajat din nou, simţea că putem mai mult, dar meciul s-a încheiat cu victoria noastră Ia limită: 2-1. Dacă-mi amintesc şi meciul de la Valencia, pot spune că la Piteşti am ratat trecerea de Valencia şi intrarea în turul al treilea. Am jucat meciul retur cu Speriatu - Moisescu, (Băfbulescu primise cartonaş galben) M. Zamfir, Stancu, Ivan, Chivescu, lovănescu, Toma, Dobrin (Turcu), Radu II (Moiceanu), Doru Nicolae. îl pierdeam pe Radu II după un sfert de oră; faultat, n-a mai putut relua meciul. Spaniolii 1-au pus pe Corrette să facă marcaj la mine pe tot terenul. M-a ţinut teribil. Mi-a luat aproape toate mingile. N-am avut nici o şansă după pauză, chiar dacă Tomiţă egala în minutul 47. Ne-au bătut rău: 5-2. Ne-a arbitrat arbitrul francez Ponnet. Aşa s-a terminat dubla întâlnire cu Kempes!" Peste timp, în legătură cu duelul Dobrin - Kempes s-au făurit multe legende. Una dintre ele "povesteşte " cum Dobrin I-a ridiculizat pe Kempes, trimiţându-i mingea printre picioare. Am demitizat şi acest episod la emisiunea "Dialogurile Argeşului", de la Studioul de Televiziune "Alpha" Piteşti, unde Dobrin ne-a fost de câteva ori partener volubil, amintindu-şi de echipa în care juca. "A fost o scenă în faţa tribunei principale. Am ajuns cu mingea la picior în faţa lui Kempes. Pentru un moment, m-am oprit. Publicul a sesizat ce urma să se întâmple şi se făcuse o linişte... Am vrut într-adevăr să-1 driblez, mai bine zis, să-i trimit mingea printre picioare. Cu piciorul pe minge 1-am invitat la duel. Ne-am uitat o clipă unul la altul. Kempes n-a primit provocarea. Reacţia lui a fost normală. Asta a fost. Nu i-am dat mingea printre picioare, cum am auzit că se susţine şi cu pariuri". Kempes îl trimite pe Dobrin la naţională în schimb, Kempes 1-a trimis pe Dobrin la naţională! Jocul lui Dobrin, şiretlicul acela de la lovitura liberă indirectă i-au atras atenţia lui Ştefan Covaci care 1-a chemat la lot, pentru meciul cu Iugoslavia. Este vorba de meciul câştigat de România cu 3 - 2. Cu vreo jumătate de an în urmă, Iugoslavia bătuse România cu 6 - 4. Ştefan Covaci văzuse meciul cu Valencia la televizor şi i-a plăcut de Dobrin. I-a dat seara telefon şi 1-a întrebat: "Poţi să vii mâine?" Şi aşa a ajuns Dobrin la acea partidă de pomină. întâlnirea aceea intră şi ea în cariera lui Dobrin ca unul dintre momentele faste din viaţa lui. Meciul începuse prost, cu un penalty transformat de Petrovici. Sârbii jucau degajat. Ai noştri - crispat. După vreo oră, o inspiraţie a lui Dobrin dă o altă turnură partidei. El pleacă de pe la 35 - 40m de poarta lui Borota, reuşeşte să reziste atacurilor lui Stoikovici şi Tukrov şi centrează cu efect în careu. Sameş vine la întâlnirea cu mingea şi marchează surprin¬zător: l - l. Tot Dobrin stă la originea golului al doilea. A fost o lovitură directă. Dobrin a trimis cu efect, în careu, mingea a ricoşat şi Sameş, inspirat şi el, a urmărit-o şi a trimis-o în gol. Naţionala României şi-a dat drumul la joc. Mujinici făcea henţ în careu şi lordănescu transforma penalty-ul: 3-1. Tricolorii au ra¬tat atunci o desprindere categorică, prin Aurică Rădulescu şi Crişan. în minutele din final, iugoslavii reduceau scorul, astfel că ai noştri învingeau cu 3 - 2.
|