Nimic nu întrezărea marele succes final al piteştenilor. Prima  etapă debutase rău, cu o înfrângere (1-4) la Bacău, iar disensiunile din echipă au dus la destituirea antrenorului Titus Ozon. In locul său este promovat un tânăr antrenor, Florin Halagian, fost jucător la Dinamo Piteşti, la ora debutului său, din 29 august 1971, fiind cel mai tânăr antrenor din Divizia A (2-1 cu Rapid, prin golurile înscrise de Jercan). La sfârşitul turului, FC Argeş se afla pe locul al IV-lea, cu 18 puncte, în urma echipelor: U.T.A., S.C. Bacău şi Universitatea Cluj. Pregătirile de iarnă s-au desfăşurat la Băile Herculane, dupa care a urmat un turneu greu în fosta R.D. Germană, care i-a prins bine echipei. Returul a fost extraordinar, FC Argeş fiind învinsă doar de două ori (0-2, acasă, cu Steagul Roşu Braşov, şi 0-1, la Cluj, cu C.F.R). Vor urma 9 jocuri fără înfrângeri, în care Halagian a jucat cartea cea mare de mai multe ori. Astfel, la Iaşi, a jucat în fiecare repriză cu câte o linie de mijlocaşi, spre surprinderea tuturor, pentru a forţa victoria şi a-i avea proaspeţi pe final. In penultima etapă (21 iunie 1972), la Piteşti, FC Argeş a învins Crişul Oradea, devenind campioană cu o etapă înaintea finalului de campionat. Echipa a jucat ofensiv şi ambiţios, cu un Dobrin inspirat, la timonă. Scorul a fost 4-1 (3-1) pentru piteşteni, prin golurile marcate de Dobrin (min. 25 şi 43), Prepurgel (min. 28), C. Radu I (min.83), respectiv Tămaş (min. 39), în faţa a peste 17.000 de spectatori, în ultima etapă, deşi avea titlul în buzunar, F.C. Argeş învingea, la mare luptă, pe Dinamo, la Bucureşti, pe marele stadion Naţional, cu 3-2 (1-1), prin golurile înscrise de: Jercan (min. 45), C. Radu I (min. 55), C. Frăţilă (min. 89), respectiv Lucescu (min. 17) şi Dumitrache (min. 61), pentru Dinamo. Iată cele două echipe care s-au întâlnit în ultima etapă, în faţa a peste 10.000 de spectatori, sub conducerea arbitrului loan Rus (Tg. Mureş): FC Argeş: Stan-Barbu (Ciolan)-Pigulea, Vlad, Olteanu, P. Ivan II-Prepurgel, M. Popescu (C. Frăţilă)-C. Radu I, Dobrin, Jercan. Dinamo: Constantinescu-Cheran, G. Sandu, Dobrău (Batacliu, apoi Doru Popescu), Deleanu-Dinu, Sălceanu- Lucescu, Dumitriu II, Dumitrache, Florin Dumitrescu. In acest fel, F.C. Argeş câştiga cununa de lauri, aducând Piteştiul, pentru prima dată, în rândul oraşelor campioane, după Bucureşti, Timişoara, Arad, Oradea şi Ploieşti.  Lotul echipei campioane, FC Argeş, în campionatul 1971-1972, a fost următorul: V. Stan, D. Ariciu, Spiridon Niculescu (portari), M. Pigulea, C. Olteanu, R. Vlad, I. Barbu, P. Ivan II, D. Ciolan, C. Nedelcu (fundaşi), I. Prepurgel, M. Popescu, Dumitru Ştefan, Emil Dumitru, Ion Roşu (mijlocaşi), C. Radu II, C. Frăţilă, N. Dobrin, R. Jercan, Ion Dobrescu, Paul Ciornoavă (atacanţi), Florin Halagian şi Tânase Dima (antrenori). Cele 51 de goluri ale echipei F.C. Argeş au fost marcate de: Dobrin-15, C. Radu 9, Jercan-8, Frăţilă-7, Prepurgel-4, Roşu-4, M. Popescu-2, Olteanu-1 şi Dobrescu-1.
  
    După ultimul meci de campionat, cunoscutul comentator de fotbal, ziarist de prestigiu, Eftimie Ionescu, piteştean de origine, scria in revista Fotbal din 28 iunie 1972: Victoria de astăzi este fructul unei Bănoase tradiţii a fotbalului în Valea Argeşului, dezvoltată de undiţii admirabile care au făcut în aceşti ultimi ani din FC Argeş cea  mai puternică unitate a genului, o experienţă care a dat rezultate mai mult decât elocvente şi îndeamnă la imitare. Clubul de fotbal din Pitesti n-a pornit cu mare viteză şi cu mari recorduri, se ştie foarte bine. A fost nevoie de o perioadă de căutări, de tatonări şi au exisat  momente când se lansa ideea abandonării lui...Au meritat din plin bucuria reuşitei şi, alături de atâtea felicitări, le aducem şi pe ale lui Eugen Barbu nota, în aceeaşi revistă: A câştigat pe merit FC Argeş, poate şi pentru că, la Piteşti, există un CLUB, ceea ce e foarte mult. Am văzut formaţia piteşteană duminică seara şi ea mi-a lăsat o bună impresie. Cu un dirijor care s-a luat în sfârşit în serios, l-am simit pe Dobrin, şi cu jucători bine struniţi de pe margine de către taciturnul Halagian, trădând o voinţă exemplară, iată avem imaginea unui campion solid. Câţiva dintre artizanii acestei victorii istorice pentru Piteşti au declarat:
Florin Halagian, antrenor principal: în acest campionat, eu am incercat să fiu mai îngăduitor şi mai filozof. Mi-am dat seama că lucrul nou mai important este să reuşesc să leg această echipă, în atmosfera testul de neplăcută care se crease prin plecarea lui Titus Ozon, în Urma conflictului de la Belgrad.
Nicolae Dobrin: M-a bucurat nespus de mult titlul pentru că, în realitate, noi eram cei mai buni. Nu avem în provincie forţa pe care o au cluburile bucureştene, cu loturi mult mai complete ca noi şi cu o mai mare influenţă la federaţie, la arbitri.
Constantin Olteanu: Mă simt foarte bine acum când ştiu că am încheiat bine o treabă pe care o începusem mai rău.
Leonte lanovschi, antrenor: Nici nu ştiu ce să spun acum când visul nostru s-a împlinit. Să le mulţumim băieţilor de astăzi pentru titlul adus la Piteşti şi să nu-i uităm pe cei care au pus bazele fotbalului aici. Să nu-l uităm pe Dobrin de azi, dar să ni-l reamintim pe Dobrin de ieri, marele jucător al lui Sporting Club, Pericle Valeca. Sunt convins că şi el tremură de bucurie în aceste momente. A urmat campionatul 1972-1973, în care FC Argeş a reuşit să se menţină în frunte, ocupând locul al III-lea, după Dinamo Bucureşti şi "U" Craiova. In lot au intervenit câteva schimbări. Au venit: Radu Troi, Alexandru Mustăţea, Adalbert Kassai şi au fost promovaţi de la tineret Constantin Cârstea şi Ion Neculce. Au părăsit echipa: Dobrescu, C. Frătilă, Emil Dumitru, Dumitru Ştefan, Ciornoavă. Un câştig pentru echipă a fost tânărul Troi, extremă dreapta, pus în valoare de Dobrin, dar şi regretatul Sandu Mustăţea.
    In campionatul următor, 1973-1974, FC Argeş se va despărţi de antrenorul Florin Halagian, căruia îi va lua locul Ştefan Coidum, fost jucător de valoare în fotbalul românesc. El va conduce echipa alături de Tănase Dima. Evoluţia echipei va fi destul de fluctuantă, între locurile al XII-lea şi al IV-lea, cu un finiş slab, ajungând pe locul al VIII-lea. La sfârşitul campionatului, FC Argeş a cedat voit cu 0-7, la Bucureşti, în faţa echipei Dinamo, care se lupta pentru titlu cu "U" Craiova. Totuşi oltenii au câştigat cu un punct avans. A rămas însă în memoria spectatorilor şi a iubitorilor de fotbal din întraga ţară evoluţia penibilă a argeşenilor în acest meci de pomină.
     Campionatul 1974-1975 a adus mari schimbări în lot. Au plecat: I. Barbu, R. Vlad, M. Pigulea, I. Roşu, I. Prepurgel, C. Nedelcu, Ciolan, jucători care făceau parte din echipa de aur care câştigase primul titlu pentru Piteşti, în anul 1972. Au venit, în schimb, jucători tineri, necunoscuţi, mulţi dintre ei crescuţi la şcoala lui Leonte lanovschi: Marin Radu II, M. Zamfir, Ilie Bărbulescu, Mihai Toma, Gh. Dumitrescu, Nicolae Radu III, Mihail Gabrian, Gheorghe Cristian, Gheorghe Manea, dar şi Doru Popescu şi M. lorga. Se observă un schimb de generaţii. Au plecat jucători valoroşi, care şi-au făcut datoria, şi au venit tineri necunoscuţi dar dornici de afirmare, având în spate talentul, munca şi priceperea antrenorului lor, nea Lenci. Cine îşi închipuia în 1974 că, în curând, Radu II, M. Zamfir, Bărbulescu sau Cristian vor ajunge internaţionali, selecţionaţi în prima reprezentativă a ţării? Cine credea? Doar omul care-i crescuse, acelaşi Leonte Ianovschi. La cârma echipei se va întoarce Florin Halagian, care va reface acel cuplu de mare succes cu Tănase Dima. In clasament, F.C. Argeş a ocupat locul al VII-lea, dar l-a lansat pe tânărul atacant Marin Radu II, care a înscris 14 goluri, situându-se pe locul al V-lea în clasamentul golgeterilor. Să-i dăm cuvântul lui Florin Halagian, care i-a acordat un amplu interviu lui Ovidiu Ioaniţoaia despre această perioadă a fotbalului piteştean: După ce m-am întors de la Baia Mare, am găsit un club subţiat, din care plecaseră o sumedenie de titulari. Din echipa campioană rămăseseră numai Dobrin, Olteanu si Ivan. Ne-am apucat atunci de reclădirea unei garnituri şi ne-am îndreptat privirea către cei mai talentaţi juniori ai Piteştiului, crescuţi cu pricepere şi migală de Leonte Ianovschi. Aşa au apărut în echipă, pe rând sau deodată, Speriatu şi Cristian, Stancu şi Cârstea, Chivescu şi Bărbulescu, Ancuţa şi Radu II. Băieţi dotaţi, fără excepţie, muncitori şi harnici.
     Campionatul   1975-1976 a fost tot  unul de   tranziţie,   lotul completându-se cu alţi tineri: D. Ariciu, Aurel Ancuţa, Doru Toma II, Simion. In clasament, F.C. Argeş a terminat pe locul al Xl-lea. Ediţia l976-1977 aduce acelaşi loc, XI, pentru piteşteni. In lot apar Marin Roşu şi Viorel Leşanu, alături de Nicolae Stan.
După această perioadă de eclipsă, timp de patru campionate, FC Argeş va înregistra o nouă perioadă de ascensiune, când următoarele patru campionate o vor găsi la final în primele trei clasate. Tânăra echipă începe să dea roade, beneficiind şi de sprijinul şi de răbdarea iubitorilor de fotbal, dar şi a conducerii din Argeş şi Piteşti. Cu timpul, pe măsură ce mânjii au început să se omogenizeze şi să accepte jocul lui Dobrin şi al celorlalţi, între care Iovănescu abia venise, refuzat fiind de Steaua şi Constanţa, rezultatele n-au întârziat, iar Argeşul a ajuns unde a ajuns, adică în prima linie a fotbalului nostru, explica Florin Halagian.De altfel, acum se aflau în lotul naţional nu mai puţin de 5 jucători: Speriatu, M. Zamfir, Doru Nicolae, Radu II şi Iovănescu.Lotul nu a adus schimbări importante, fiind aduşi: Iovănescu, V. Turcu, Ionaşcu, Doru Nicolae, Minai Iatan şi Voiculeţ, plecând Mustăţea, N. Stan, Leşanu, Toma I.